pza inaltaParcul Naţional Retezat

Este numit şi “tărâmul cu ochi albaştrii”, este cea mai importantă rezervaţie naturală din ţara noastră, monument al naturii, cu o suprafaţă de 38.138 ha, situată în partea de sud-vest a judeţului Hunedoara.
În Retezat se afl ă urmele glaciaţiei de odinioară, cu zeci de gheţari, dintre care unii aveau peste 10 km, nenumărate grohotişuri şi morene îmbrăcate adesea în păduri pitice de jnepeni.
Parcul a fost înfi inţat în anul 1935, pe suprafaţa iniţială de 100 de kilometri pătraţi a fostului domeniu de vânătoare deţinut de Casa Regală.
Caprele negre erau protejate încă de pe atunci, pentru a fi apoi vânate, motiv pentru care de la începutul veacului trecut fuseseră stabilite zone în care păşunatul era interzis.
Parcul are statut de arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional iar din 1979 este cunoscut ca Rezervaţie a Biosferei. Odată cu constituirea Parcului Naţional Retezat s-a urmărit protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fi zico-geografi c, fl oristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic şi peisagistic.
Începând din anul 1999, parcul are administraţie proprie, din 2004 a devenit membru al Fundaţiei “Pan Parks” iar din 2007 este protejat ca propunere de sit pentru reţeaua ecologică europeană “Natura 2000”, în vederea conservării habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice de interes comunitar.
În 1974 s-a început construirea barajului de la Gura Apei (situat la marginea vestică a Parcului).
Debitul Râul-ui Mare nu era însă sufi cient pentru a umple acumularea ce se dorea a fi facută prin ridicarea unui baraj de arocamente pentru a cărui construcţie s-a folosit un volum de piatră de trei ori mai mare decât în cazul Piramidei lui Keops. Aşa s-a decis săparea unui tunel de aducţiune de la Râuşor, tunel lung de 23 de kilometri. Spre ambele capete ale tunelului există acum drumuri asfaltate, care au şi încurajat apariţia de cabane încă din anii ’80. Administraţia Parcului Naţional Retezat doreşte să păstreze mediul natural şi să combată orice tentativă de mecanizare a turismului în Retezat.
Aşadar nu există nici telecabină şi nici telescaun, parcul rămânâd un loc pentru excursiile făcute la pas.
Parcul cuprinde două zone – în prima, cu un caracter ştiinţifi c este interzisă orice exploatare precum păşunat, vânat, pescuit, culegerea fructelor, turism/camping. Accesul este permis doar cu autorizaţie din partea Comisiei Monumentelor Naturii. A doua zonă este mai puţin riguroasă întrucat păşunatul este permis 2 luni pe an.
Flora şi funa sunt diversifi cate. O treime din totalul speciilor de plante existente pe teritoriul României se regăseşte în Retezat. Cele aproape 1.200 de specii de plante fac ca arealul să fi e renumit şi în rândul botaniştilor. Interesul acestora pentru Retezat s-a manifestat încă din a doua jumatate a secolului al XVlll-lea. De atunci şi până acum, în Retezat au fost descoperite 90 de feluri de plante specifi ce doar Carpaţilor, iar mare parte dintre ele se pot găsi numai aici. De asemenea, în Retezat se afl ă cea mai mare concentraţie de pinus cembra, numit popular zâmbru, un conifer din specia pinilor.
Parcul Naţional Retezat adăposteşte 55 de specii de mamifere (dintre care 22 sunt ocrotite de lege) şi oferă condiţii bune pentru supravieţuirea celor mai importante dintre carnivorele mari ale Europei (lupi şi râşi). Caprele negre, cerbii şi căpriorii sunt şi ei bine protejaţi de munte. Porţiunea calcaroasă a masivului este şi acum folosită de urşi ca adapost pe timp de iarnă.
Pisicile sălbatice fac şi ele parte din bogăţia faunistică a zonei la care, recent, s-au adăugat şi marmotele (20 de exemplare de marmotă alpină din Alpii Austrieci au fost introduse în Parc în urma unei acţiuni a Academiei Române, în zona Lacului Gemenele. Acum, marmote se pot întâlni în toate văile şi căldările glaciare importante ale masivului. Numărul total al speciilor de animale care trăiesc în Parcul Naţional Retezat este de ordinul miilor. Cu aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, Masivul Retezat deţine aproape 40% dintre lacurile glaciare de pe teritoriul României. Lacurile, alimentate de zapada topită a crestelor, oferă privelişti de vis.
Una dintre cele mai spectaculoase este cea de pe traseul dintre Bucura şi Zănoaga. Tăul Porţii, Tăul Agatat, Florica, Viorica, Ana şi Lia se inşira pe versantul sudic al Judelui, iar „căldarea“ formată între Judele şi Peleaga este dominată de Bucura, cel mai întins lac glaciar din România. Cel mai adânc lac glaciar este însă Zănoaga, 29 de metri; aici se înregistrează şi cel mai mare volum de apă, aproape 700.000 de metri cubi.
Dispunerea celor 58 de lacuri glaciare permanente în căldari, pe trepte de versanţi, în complexe sau izolate şi concentrarea lor întrun singur masiv muntos atrage an de an nu numai admiraţia turiştilor, ci şi atenţia oamenilor de ştiinţă. Lacurile şi râurile sunt populate de păstravi iar în arealele calcaroase îşi facesimţită prezenţa vipera.
30% dintre turiştii care vin anual în Retezat sunt străini. Străinii spun că vin în Retezat pentru două lucruri importante: frumuseţea peisajelor şi „sălbăticia“ zonei. Retezatul atrage ca un magnet pentru că este impunator, spectaculos şi primitor.
Accesul în Parcul Naţional Retezat se poate face din două direcţii: Depresiunea Haţegului şi Valea Jiului. În Depresiunea Haţegului se poate ajunge dinspre Deva, pe DN66 sau dinspre Caransebeş, pe DN68. În Valea Jiului se ajunge dinspre Deva, pe DN66, sau dinspre Tg. Jiu, tot pe DN66.
Din Haţeg şi Petrosani există mai multe căi de acces în masiv. Transportul în comun este asigurat de fi rme private locale în zona Petroşani – Lupeni – Uricani – Câmpu lui Neag.